Argumentele Clubului Fermierilor Români contra plafonării

Plafonarea plăților directe

România nu poate fi de acord cu forma propusă de Comisia Europeană pentru plafonare în general și la un nivel atât de mic (60.000 – 100.00 Euro/fermă/an) în special.

Faptul că România are și ferme mari, nu doar multe mici, este un avantaj competitiv al țării în lumea actuală și ar fi dăunător să renunțe la el și să afecteze actorii cei mai competitivi pe care îi are și care pot sprijini în continuare ridicarea întregului sector.

Concret, din cei circa 850.000 beneficiari ai plăților directe, 95% au ferme între 1 și 10 hectare, și practic doar circa 3% sunt ferme medii și mari. Totuși, cele 3% ferme utilizează 45% din terenul arabil al României și asigură peste 75% din consumul populației.

Fermele mari din România asigură securitatea alimentară a populației, producând hrană de calitate și la prețuri accesibile pentru majoritatea consumatorilor de pe piața natională, dar și pentru export, România fiind mare exportatoare de cereale și nu numai.

Un aspect problematic este acela că va fi afectată nu doar producția vegetală, cu plata pe hectar care se plafonează, dar și indirect, fermele din producția zootehnică care dețin terenurile necesare producției animale.

Fermele mici au desigur rol foarte important în menținerea zonelor rurale vii, mai ales cele de deal și de munte unde aceste ferme sunt preponderente. Ele asigură autoconsumul dar și comercializează excedentul de producție la nivel local/regional, oferind o gamă mai variată de produse.

Ca urmare, România trebuie sa încurajeze și să sprijine dezvoltarea atât a fermelor mici, cât și a celor mari!

Erori de evaluare ale estimărilor diferitelor instituții/organizații:

1. Nu s-a ținut cont de faptul că în România este o situație diferită de cea a fermierilor din vestul Uniunii Europene. Fermierii din România cu ferme medii si mari nu sunt în general proprietari pe toată suprafața terenurilor exploatate așa cum este cazul fermierilor din statele din Vestul Uniunii Europene, fiind obligați contractual să plătească arendă proprietarilor de terenuri (nivelul arendei fiind foarte apropiat de cel al subvenției pe hectar). Prin urmare, am putea spune ca plafonarea se va aplica practic nu plăților directe, ci fermierilor aflati în aceasta situație. Ca urmare, fermierii din România vor fi dezavantajați față de fermierii din Vestul Europei.
2. În estimările totale privind impactul plafonării asupra fermelor din România nu s-au luat în calcul fermele care primesc de la 60.000 la 100.000 Euro/an.
3. S-au utilizat datele din anul 2016, eroare gravă, având în vedere că subvenția era de doar 170 euro pe hectar în acel an, iar de anul acesta crește la 195,5 euro/ha. Mai mult, în perioada 2021 – 2027 ar urma să crească subvenția la 215 euro/ha, deci va fi un impact mult mai mare al plafonării.

Argumente contra plafonării

1. Aplicarea plafonării va introduce o birocrație enormă pentru administrație și fermieri: în fiecare an trebuie calculate cheltuielile cu salarii și taxe pentru fiecare fermă în parte. Există astfel și riscul penalizării unor fermieri care prin imposibilitatea dovedirii unor date contabile foarte exacte pot fi introduși la plafonare. Aplicarea plății redistributive (similară cu cea aplicată în prezent), pe care o susține România în locul plafonării va evita toată această birocrație enormă introdusă de plafonare.
2. Conform propunerii legislative, fermierii mici pot primi maxim dublul subvenției pe hectar, care însă nu va permite acestor fermieri să devină competitivi – pentru a fi competitivi la nivel european ar avea nevoie de suprafețe mult mai mari, de investiții mari în utilaje și de cunoștințe de specialitate.

Se va crea ocazia multor mișcări speculative, afectându-se însă segmentul care a demonstrat deja contribuția la eficiența si competitivitatea sectorului agricol românesc, unul dintre puținele în care România este competitivă la nivel internațional.

Acest lucru nu este realizabil pentru fermele mici în absența factorilor de creștere menționați mai sus, însă efectul imediat, negativ, cu impact semnificativ, va fi resimțit de fermele medii și mari care asigură 75% din producția agricolă a României și care reușesc să facă față concurenței internaționale.

1. Aplicarea plafonării și afectarea puternică a fermelor medii și mari ar conduce la creșterea importurilor agro-alimentare deoarece fermele mici nu pot produce în compensație. Mai mult, acest proces poate să contribuie substanțial la distrugerea capitalului românesc din agricultură.
2. Apreciem că România trebuie să susțină întărirea sprijinului pentru fermele mici, dar fără afectarea fermelor medii și mari. Soluția constă în aplicarea unei plăți redistributive din suma anuală a plăților directe de care beneficiază România.

Plafonarea ar conduce la reducerea importantă a subvențiilor fermelor medii și mari, respectiv o reducere de 15-20% în termeni concreți pentru aceste ferme.

Menționăm că acest mecanism de plată redistributiva se aplică și în exercițiul actual PAC, delimitat la 5% din totalul plăților directe alocate României într-un an, suma rezultată fiind distribuită fermelor cu suprafețe mai mici de 30 ha.

Poziția Clubului privind reforma PAC 2020 (SINTEZA) poate fi accesată pe site-ul Clubului la link-ul:

https://cfro.ro/prioritati-club-reforma-pac-post-2020-sinteza/

Poziția detaliată privind reforma PAC 2020 poate fi accesată pe site-ul Clubului la link-ul:

https://cfro.ro/pozitia-clubului-fermierilor-romani-cu-privire-la-reforma-pac-post-2020-extinsa/