Studii privind impactul PAC asupra biodiversității și a apei

Opțiunile de punere în aplicare a PAC la nivelul statelor membre au fost determinate în primul rând de factori socio-economici, financiari și administrativi, biodiversitatea și alte obiective de mediu fiind adesea o “preocupare secundară”, potrivit unei “Evaluări externe a impactului PAC asupra habitatelor, peisajelor și biodiversității”.

Mult-așteptata analiză de 202 pagini, finanțată de Comisie, a fost realizată de Alliance Environment între decembrie 2018 și noiembrie 2019, cu studii de caz în zece state membre (DE, IE, FR, HR, HU, LV, NL, PT, RO & SK). Obiectivul studiului a fost de a efectua o evaluare a “impactului pozitiv și negativ, direct și indirect al PAC pentru perioada 2014-2020 asupra biodiversității, habitatelor și peisajelor din zonele aflate sub influența directă a PAC”. Raportul analizează, de asemenea, modul în care politica agricolă a contribuit la Strategia UE privind biodiversitatea până în 2020 – în special “Obiectivul 3” (creșterea contribuției agriculturii și silviculturii la biodiversitate).

Din cele 179 de milioane de hectare din suprafața agricolă utilizată a UE (UAA) în 2017, 155 de milioane (86,5 %) au primit sprijin în cadrul schemei de plată de bază/schemei de plată unică pe suprafață, 149 de persoane au făcut obiectul eco-condiționalității (85,3%), în timp ce 139 de milioane au făcut obiectul unei obligații de ecologizare (78 %). Aproximativ jumătate din bugetele pentru dezvoltare rurală sunt alocate priorității 4, care acoperă biodiversitatea, apa și solul.

Într-o serie de recomandări de informare atât a proiectului de politici (la nivelul UE și al statelor membre/regional) și a punerii în aplicare a PAC, autorii se referă la “performanța slabă a biodiversității” a ariilor de interes ecologic (EFA) până în prezent, prin care “trebuie învățate învățăminte pentru noua cerință de condiționalitate propusă pentru “zonele neproductive”. Acestea nu ar trebui să includă elemente productive de beneficii limitate pentru biodiversitate, ar fi culturile de captură sau culturile de fixare a azotului, cu excepția cazului în care există dovezi ale unor beneficii semnificative pentru biodiversitate (de exemplu, unele culturi furajere multianuale, cum ar fi lucerna), se subliniază. În termeni generali, țările nu au utilizat în mod suficient instrumentele și măsurile PAC disponibile pentru a proteja caracteristicile semi-naturale, spun autorii, cum ar fi pășunile, sau s-au asigurat că toate habitatele semi-naturale care au potențialul de a fi cultivate sunt eligibile pentru sprijin. Capitalele naționale ar trebui să facă disponibile ajutoare directe pentru toate pășunile, terenurile de pădure, pășunile din lemn și alte habitate semi-naturale care au nevoie de “pășunat sau de altă gestionare agricolă pentru a-și păstra calitatea ecologică și biodiversitatea caracteristică”. Acestea încurajează factorii de decizie politică să ofere administrațiilor “orientări cu privire la modul de a cartografia în cazul în care astfel de habitate sunt prezente.” Acestea se referă la viitoarele planuri strategice PAC, în care ministerele pot “utiliza opțiunile disponibile pentru definiția PAC a “pajiștilor permanente” pentru a le include ca fiind eligibile pentru plăți directe și alte plăți pe suprafață.” Statele membre ar trebui să fie obligate, în aceste planuri, să “revizuiască strategic utilizarea acestora a tuturor instrumentelor și măsurilor PAC relevante în raport cu prioritățile din cadrul lor de acțiune prioritar și strategiile naționale în materie de biodiversitate și planurile lor de acțiune.” Țările ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a interzice aratul/conversia pășunilor permanente în toate siturile Natura 2000 și pe toate pășunile permanente din afara mozaicului Natura, care necesită o astfel de protecție, subliniază autorii.

Reprezentanții Alianței pentru Mediu fac referire la o serie de lacune în materie de date, inclusiv o mai bună cartografiere a pajiștilor și a altor habitate pastorale, astfel încât protecția PAC să poată fi instituită, în timp ce studiile academice sunt “necesare” pentru a vedea dacă ajutorul direct “conduce indirect la decizii de investiții ale fermierilor, care intensifică producția în detrimentul biodiversității”. Măsurile de sprijin pentru investiții ale PAC necesită o examinare suplimentară prin același obiectiv, adaugă aceștia. O “limitare semnificativă” a studiului a fost “deficitul de dovezi ale efectelor instrumentelor PAC și ale măsurilor asupra agriculturii, sistemelor și practicilor forestiere, în special în ceea ce privește perioada 2014-2020”, subliniază aceștia. Autorii concluzionează că prezența politicii agricole a UE a ridicat ambiția țărilor în ceea ce privește abordarea obiectivelor în materie de biodiversitate, precum și nivelul de finanțare, deși “statele membre ar putea face mai multe eforturi pentru a se asigura că prioritățile lor în materie de biodiversitate se reflectă în deciziile lor privind PAC”.

IPEM caută “schimbarea” PAC: Referindu-se la raportul privind “Evaluarea impactului PAC asupra habitatelor, peisajelor și biodiversității”,  David Mottershead, analist politic principal la IPEM, a declarat că a arătat că există “posibilitatea de a face mult mai mult cu finanțarea disponibilă pentru a ajuta agricultorii să abordeze criza biodiversității din Europa”. El a sperat că aceasta va “avea ca rezultat stabilirea unor norme mai stricte pentru protejarea habitatelor seminaturale în viitor”, precum și “cheltuieli care vizează mai bine prioritățile specifice în materie de biodiversitate ale fiecărui stat membru, în special în cadrul siturilor Natura 2000”. Specialistul PAC a sperat, de asemenea, că “statele membre vor începe să monitorizeze impactul pe care îl au cheltuielile lor într-un mod mult mai eficient, specific schemei”. Țările UE ar putea și trebuie să facă mai mult, “dar avem nevoie de date mai bune de la monitorizarea statelor membre pe teren pentru a ne arăta ce funcționează”, a afirmat el. Erik Gerritsen, analist senior politic, explicând că strategia planificată a UE privind biodiversitatea va include probabil obiective de îmbunătățire a habitatelor protejate și a speciilor și a ecosistemelor degradate, a declarat că este “esențial ca nevoile de investiții în biodiversitate, de exemplu subliniate în cadrele de acțiune prioritare, să fie incluse în mod adecvat în planurile strategice pac”. “Există o nevoie urgentă de controale și echilibre pentru a ne asigura că oportunitățile nu sunt ratate”, a afirmat el.