Raport piață cereale 15 septembrie 2020

ROMÂNIA

GRÂU

Cotațiile grâul în bazinul Mării Negre au înregistrat un salt consistent. Plecând de la un nivel de 200-202 USD/tonă în FOB, astăzi ele se văd undeva la nivelul de 217-219 USD/tonă în FOB ceea ce indică o creștere echivalentă în portul Constanța la un nivel 177-177.5 EUR/tonă în CPT. Comparativ cu perioada de presiune exercitată de recolta rusească, avem un plus de 12 EUR/tonă.

În plan intern, nivelul de preț este de 870 RON/tonă pentru grâul de furaj și 900-930 RON/tonă pentru grâul de panificație la unitățile de procesare.

ORZ

Cotațiile în bazinul Mării Negre sunt la nivelul de 190 USD/tonă, ceea ce reflectă un nivel de 155-157 EUR/tonă CPT Constanța. Timpul orzului nu a sosit încă.

Taxele de import în Uniunea Europeană sunt 12 euro pentru grâul de furaj, 16 euro pentru orz, 0 euro pentru porumb.

SEMINȚE DE FLOAREA SOARELUI

Capacitatea inițială de aproape 3 mil. tone s-a evaporat din cauza condițiilor dure de secetă pedologică, agregată cu temperaturile crescute.

Astăzi, certitudinea se joacă în jurul a maxim 2-2.2 milioane de tone. Însă, din acest bazin se alimentează mulți jucători, procesatorii interni, exportatorii și procesatorii vecini (Ungaria și Bulgaria).

În cifre, lucrurile ar trebui să fie exprimate cam așa:

1. Procesatorii interni cca. 1,5-1,6 mil. tone necesar agregat;
2. Exporturi: cca. 600.000-700.000 de tone, cu destinație Franța, Spania, Amsterdam, Rotterdam;
3. Procesatori externi (Ungaria și Bulgaria) cca. 700.000 tone.

Cifrele însumate ne arată un deficit de circa 800.000 tone, fără a lua în calcul cumpărătorii mici din porturile dunărene, incluzând aici și navele de 3.000-4.000 tone ce iau calea Turciei sau în amontele Dunării spre fabrici din Germania sau Slovacia.

În ultimii ani, vecinii, în special cei din Bulgaria, au dezvoltat un apetit deosebit pentru semințele din apropierea Dunării, cu volume de circa 400.000-600.000 anual. Câmpiile de Vest sunt foarte apropiate de zonele de originare ale celor două fabrici maghiare aparținând unor giganți industriali, ce au un grad de atragere a semințelor românești apropiat de 400.000 tone anual.

Firește, piața este liberă, în special în interiorul Uniunii Europene, însă tocmai acest lucru, ne transformă într-o piață facilă de originare și ne expune la un deficit intern, în special în ani ca acesta, ce are deja o tendință repetitiva la orizont. Cu alte cuvinte, piața internă de procesare nu are niciun mecanism de auto-apărare în condițiile date. Nu discutăm aici despre masuri radicale, însă piață locală ar trebui să fie securizată prin mijloace normale.

Iterăm faptul că dacă piața locală a procesării nu este acoperită, consumul intern fiind expus. Ce înseamnă expunere în imaginea actuală? În primul rând, materia primă nu poate fi acoperită din alte părți ale regiunilor înconjurătoare din mai multe motive ce țin de proximitate și cost al vieții:

1. Din Ucraina este exclus din cauza regimului vamal ce nu rambursează TVA.
2. Rusia începe să-și dorească tot mai puțin să exporte materia primă, ceea ce o exclude, de asemenea, de pe radar.
3. Bulgaria, Ungaria sunt excluse de pe listă din cauza suprafețelor mici de producție intensivă a florii soarelui și a faptului că ele originează în Romania.
4. Serbia, în mod identic, cumpără semințe din România pentru procesare în piață lor locală.
5. Celelalte state europene au un nivel mic de producție (în afara Poloniei și a Germaniei), ele fiind dependente de originarea din zonele est-europene.

Sumarizând cele de mai sus doar în cele două elemente, de proximitate și de cost al vieții, avem câteva concluzii:

1. În est nu se poate origina din cauza protecționismului local. În politicile interne din est, acest lucru generează valoare adăugată asupra produsului final (uleiul brut), crește nivelul industriei în plan orizontal prin conexare, aducând o rată de angajare a populației crescută, o definire a rolului în piață ca producător (ulei și șroturi), nicidecum ca exportator de materie primă.
2. În vest, din cauza costului vieții, un element de politici publice ce ține de venituri și cheltuieli pe cap de locuitori (PIB), floarea soarelui nu se poate origina. Aritmetica este foarte simplă. Piața vestică are alte prețuri de desfacere a produsului finit, iar cumpărătorul final poate susține acest lucru datorită nivelului de venituri mai ridicat față de cel românesc.

În termeni ce țin de agribusiness, vestul suportă costul de originare românesc, ce este compus din prețul mărfii, logistica, personalul angajat, costurile de operare portuară, costurile de transport maritim în Mediterana, costurile financiare ale capitalului de lucru și ale pierderilor din cele patru manipulări, siloz-transport-port-transport maritim.

În continuarea procesului, vestul Europei controlează eficient costurile de procesare, prin facilități moderne, aducând la raft, prin brand-urile proprii, o marfă ce își are originea primară în România, cu valoare adăugată mult mai mare, dar care este suportată de piață prin nivelul de venituri ridicat față de populația românească. Asta este, în esență, componenta “costul” vieții în această analiză.

1. Ce se întâmplă dacă procesatorii din România nu au materia primă necesară pentru a acoperi cererea?
2. Importă ulei brut din Est, adică plătesc costul de operare local și al transportului din originea Estică, pentru a-și menține cota de piață a brand-ului propriu.
3. Hypermarket-urile vor inunda rafturile cu ulei din țări terțe.

Ambele variante generează costuri și, în special, a doua generează probleme de calitate. Din cauza identității produsului ieftin, trasabilitatea calitativă este cel puțin precară. Lanțul de igienă sau siguranță a hranei nu are standarde ridicate ca în unitățile de procesare de top din România. Obscuritatea produsului ieftin din țările limitrofe tine sub semnul întrebării nivelul de siguranță alimentară. Și aici discutăm despre anumite elemente costisitoare în procesul de siguranță alimentară:

1. Analizele produsului primar în ceea ce privește rezidurile pesticide, metale grele, radioactivitatea. Numai pentru reziduurile pesticide, setul de componente cu limitele superioare de evitat, constă într-un tabel de 800 de elemente, izvorâte din legea 178/2002 a Uniunii Europene.
2. Testul de eliberare. După procesare, uleiul trebuie ținut în tancuri imense, de 4.000-6.000 de tone pentru efectuarea testelor finale de contaminanți.

Cele de mai sus generează costuri ce sunt înglobate într-un produs finit. Doar citind cele de mai sus putem înțelege de ce un brand local costă iar unul obscur poate fi și cu 40% mai ieftin. Este vorba despre standarde de producție și respectarea normelor de siguranță alimentară. Pentru a genera și exemple simple și practice avem două elemente de descris:

1. Uscarea directă a semințelor de floarea soarelui generează contaminarea cu Benzopyren, un element ce generează cancer în rândul populației umane.
2. Simpla descărcare a semințelor de floarea soarelui pe o platformă bituminată generează același efect.

Piața noastră locală trebuie deci stimulata să producă. Standardele procesatorilor sunt la cote înalte și generează industrie orizontală și locuri de muncă implicit. Siguranța și securitatea alimentară a României trebuie să fie reper principal în țoată activitatea lanțului agri, cu susținerea firească a reprezentanților statului român.

Nu generăm soluții, căci nu avem capacitatea să o facem, însă ar trebui motivată vânzarea către procesatorii locali prin diverse mecanisme de esență financiară, tangențe cu clasica subvenție, cum ar putea fi subvenționarea costurilor financiare aplicate înființării culturii de floarea soarelui în raport de vânzarea către piața locală.

Transferând subiectul discuției la nivel de activitate prezentă, putem spune că asistăm la un raliu în piață. Exact din motivele de cerere constantă și ofertă scăzută, prețurile sunt imposibil de prezis. Dacă acum 3-4 zile, 1600 RON în sudul țării era un preț, în ultimele două zile, escalada a ridicat succesiv la 1730 și apoi depasind 1800 RON/tonă. Asistăm la un final în care întrebarea cumpărătorului va fi „cât vrei pe marfă?”, ceea ce denotă în modul extrem cererea mare versus oferta mică.

În susținerea celor de mai sus avem date din Ucraina, Rusia și Argentina în mod tangențial ca proiecție viitoare, după cum urmează:

1. Ucraina va avea, la rândul ei, un nivel al recoltei de semințe de floarea soarelui scăzut. Plecând de la un potențial inițial de 17 milioane de tone, estimările de astăzi conduc la 13-13,5, recoltarea fiind în curs. Prețurile oferite de pleiada de procesatori de pe teritoriul ucrainean ating niveluri de 490-495 USD/tonă, adică 2.000 ron.
2. Prețurile cerute pentru uleiul brut în condiția FOB Chornomorsk cu livrare în octombrie 2020 au fost la nivelul de 1020 USD/tonă, în timp ce ofertele de cumpărare s-au situat la nivelul de 980 USD/tonă. Ca o medie a tranzacțiilor, 990 USD este realist. Ofertele de cumpărare din India s-au aliniat la valoarea de 1035-1055 USD/tonă CIF, adică livrate în destinație.
3. Rusia scade în potențial de la o prognoză de 14 mil. tone, la un estimat de 11,5 mil. tone, ceea ce diminuează cu 2,5 mil. tone recolta de semințe rusești. Prețurile rusești sunt și ele în creștere. Alinierea cu Ucraina este evidentă in bazinul Marii Negre.
4. Argentina scade nivelul suprafeței ce se însămânțează cu semințe de floarea soarelui, de la 1,7 milioane hectare la 1,5 milioane. Există un deficit de 200.000 hectare, ce se va traduce printr-un gol de producție de aproximativ 600.000 de tone. Judecând traseul semințelor argentiniene din ultimii ani favorizate de costul logistic, estimăm un minus de acoperit în destinațiile din Europa, fie că se numesc Spania, Amsterdam sau porturi franceze, lucru ce va pune și mai multă greutate în prețul de originare est-european.

PORUMB

Statusul este unul ce nu generează speranțe. Sudul României, regiuni întinse din Moldova și Dobrogea sunt efectiv pârjolite, căci acesta este cuvântul ce definește starea de fapt de astăzi. De la o estimare ințială de 14,5 mil. tone, trecând prin estimarea de săptămână trecută de 12,3 mil, astăzi reducem prognoza la un 11,3 mil tone. Estimarea însă are un grad de corecție generat de destinația mărfurilor.

În România, există un subiect disputat din 2005 încoace, fără a avea un grad de rezolvare. Discutăm despre segregarea culturii de porumb în doua destinații:

1. Comercială. Acest segment este întreținut de cultura intensivă practicată de fermele mari. Producția generată are destinație comercială, pentru acoperirea pieței interne și de export. În fiecare an, agregarea celor două destinații comerciale ne așază în jurul valorii de 7,5 mil. tone, cu amendamentul unor origini sârbești pentru export, ce coboară fluvial până în Constanța. Identic se întâmplă și în vestul României, unde se generează comerț intra-comunitar cu Ungaria (bio-ethanol), Italia, Elveția.
2. Domestică – Autoconsum. Această parte importantă din portofoliul producției de porumb este generată de fermierii foarte mici, ce conduc producția spre auto counsum, adică spre gospodăriile proprii, în uzul hrănirii animalelor.

Gradul de împărțire procentual cutumiar este de circa 60-40 în favoarea destinației comerciale, ținând în minte cum că 56% din suprafața arabilă pentru cultura mare a României este în exploatarea a circa 13.000 fermieri iar diferență de 44% se află în exploatarea Fermierilor foarte mici, începând de la un maxim de 5 hectare și coborând cu fragmentarea până la ¼ hectare.

Calculele însă ne indică că în acest an extrem de secetos raportul de împărțire s-ar putea să nu ne dea rezultatele de producție ca în anii trecuți. Zonele secetoase sunt exploatate de ferme mari și impactul secetei în rândul destinației comerciale este posibil să fie mult mai mare.

Plecând de la cifre de producție de 11-13 tone la hectar în anii normali pentru acest segment, în 2020, căderea este foarte abruptă, până la 2,5-4 tone în regiunile afectate sever de secetă. Vedem în zonele afectate scăderi de producție exprimate în procente de 60-70%, în unele zone chiar și de 100%. După ploile sosite în mai, speranța încă era vie și certă, culturile de primăvară, porumbul în special, aratând promițător. Însă căldurile excesive combinate cu lipsa apei, au diminuat până la dispariție în multe zone acest potențial. Situația de astăzi este de a dreptul dramatică, fermierii sunt într-o situație foarte dificilă.

Cu premiele din luna mai, ei au antamat spre vânzare cantități de porumb, însă astăzi nu au ce oferi. În respectul față de contractele comerciale, dorim să evidențiem starea de fapt obiectiv, așa cum se prezintă. Cumpărătorii își așteaptă marfa ce nu mai vine, Vânzătorul nu are ce livra, iar presiunea dintre părți devine tot mai pregnantă.

Pe de o parte, cumpărătorii doresc un cost de înlocuire a mărfii ce nu poate fi livrată, lucru ce generează o apăsare financiară extremă în fermă. Pe de altă parte, fermierii nu au niciun instrument în afară de dovada proceselor-verbale de calamitare, însă în multe cazuri acestea nu își produc efectele.

Singurătatea fermierilor, în mod obiectiv, este evidentă. Au scadențe, au costuri ce nu le pot onora din cauza lipsei veniturilor, au în față nevoia de finanțare pentru înființarea culturilor din toamnă 2020, plus costul de înlocuire a mărfurilor, generat de imposibilitatea de onorare a contractelor. Putem adaugă aici și faptul că până spre sfârșitul lunii septembrie, prognoza nu indică precipitațiile atât de necesare pentru continuarea ciclului agricol. Fermierul este deci într-o situație extremă.

Avem câteva aspecte de clarificat spre a atrage atenția tuturor actorilor din perimetrul agribusiness românesc:

1. Dacă Fermierul dispare, toți actorii dispar și ei. Nimeni nu mai are sens și obiect de activitate în acest scenariu.
2. În cazul în care unii din Actori dau dovadă de o lipsă acută de înțelegere și nu se așază corect în acest scenariu, anii ce vin vor însemna o re-evaluare a relațiilor cu fermierul, în sensul de scădere până la dispariție a relațiilor de afaceri.
3. Suportabilitatea are o limită, o linie ce odată trecută, efectele adverse vin în cascadă. Iar fermierul român nu face excepție de la această regulă. 2020 an pandemic, 2020 an secetos, sunt lucruri ce nu pot fi trecute cu vederea.
4. Sintagma “Divide at Impera” nu își are locul în acest peisaj. Părțile trebuie să se așeze cu înțelegere a situației de fapt și să arate disponibilitate în discuții, în mod rațional, nicidecum unidirecțional.

Prin aceste lucruri dorim să invităm părțile componente ale agribusiness-ului românesc să recunoască starea de fapt și să se așeze în deplină înțelegere și responsabilitate în găsirea unor soluții pozitive astfel încât procesul ciclic să poată continua fară efecte adverse.

Consumatorii din piața internă au dificultăți imense în a găsi materia primă pentru furaj în fermele de pui, vaci și porci. Prețurile arătate de 750-800 RON/tonă, în unele cazuri și mai mari, sunt penalizate de lipsa recoltelor în zonele afectate. Zona de Vest a României indică însă o stare a producției de porumb plină de potențial. Logistica este cea care penalizează prețul final, 650 ron/tonă fiind un indicator prezent. Costurile de transfer până în sudul României sau în portul Constanța depășesc cu ușurință 100 RON/tonă, ceea ce face ca prețul din portul Constanța să se situeze în jurul a 750-760 RON/tonă.

Influența ucraineană este și ea prezentă în ecuație. Producția lor este diminuată, așa cum vom vedea în capitolul destinat raportului USDA. Rusia, de asemenea, se află în scădere de producție, aceste două regiuni fiind chei de control în prețurile din bazinul Mării Negre. Totul este coroborat cu producția estimată în SUA ce vă fi în scădere, agregat cu Brazilia și Argentina.

USDA GRÂU

Producția rusească este estimată la același nivel că în raportul trecut, 78 milioane tone, în ciuda entuziasmului colectiv local ce indică între 80 și 83,3 milioane tone. Sursele de informare americane nu colectează entuziasmul local (Sov Econ, IKAR) generat de un subiectivism dictat de nevoia de optimism în cazul Rusiei. O rublă foarte slabă, cca. 76 RUB vs 1 USD, lipsa vânzărilor de gaz rusesc, prețul petrolului în Brent în jurul a 40 USD/baril (cu mențiunea că Rusia are nivel de profitabilitate la 42,5 USD/baril) sunt factori ce au determinat “umflarea” locală a producției.

Ucraina este, de asemenea, menținută la un nivel de 27 mil. tone, versus sursele locale ce o poziționează la un nivel de 26 ca medie a estimărilor.

Față de luna trecută avem o creștere a producției de 4,46 mil. tone la nivel global, un consum mai mare cu 0,76 mil. tone și un nivel al stocurilor mai ridicat cu 2,58 mil. tone.

În Marea Neagră, prețul grâului a crescut față de luna trecută de la un nivel de 200 USD FOB la un nivel de 217-219 USD FOB. Recoltarea fiind finalizată, originarea nu mai este atât de facilă și oferta se subțiază, fermierii depozitând cantitățile recoltate.

Pe scurt:

1. Australia crește în producție cu circa 2,5 mil. tone până la un nivel de 28,5 mil. tone.
2. Canada crește cu 2 mil. tone până la 36 mil. tone.
3. Argentina scade cu 1 mil. până la nivelul de 19.5 mil. tone.
4. China crește importurile de grâu cu 1 mil. tone până la nivelul de 7 mil. tone.
5. În Uniunea Europeană, lucrurile rămân statice, cum de altfel era de așteptat.

„Anticipat și neutru” este descrierea simplă a raportului USDA. Întrebarea rămâne vizavi de octombrie. Vor ridica producția rusească și o vor coborî mai mult pe cea ucraineană?



USDA PORUMB

Prima surpriză a USDA vine din estimarea recoltei ucrainene, ce nu a suferit mutații importante în plan negativ, cum era de așteptat. USDA evaluează la un nivel de 38,5 mil. tone nivelul de recoltă de porumb, cu 1 milion în minus. Alți observatori europeni văd recolta ucraineană la nivel de 33 mil., ministerul de resort la 33,5, iar Agritel și Ukrainean Grain Association la 35,3 mil. tone.

UE-27 este redusă cu 1,5 milioane tone, ajungând la un nivel de 66,3 mil. tone. Reducerea cea mai mare este contabilizată în dreptul României, cu 1,3 mil. tone, de la un nivel de 12,8 mil. tone la un nivel de 11,5 mil. tone.

Producția estimată a SUA scade cu 9,6 mil. tone din cauza efectelor furtunilor în Corn Belt (centura porumbului). Exporturile americane sunt cotate în creștere cu 2,54 mil. tone.

Brazilia este cotată în urcare cu 3 mil. tone, până la nivelul de 110 mil. tone.

Exporturile de porumb sunt în creștere și pentru Brazilia, laolaltă cu SUA, însă apetitul Chinei este departe de a fi satisfăcut. Întrebarea rămâne unde se vor opri? Și cum? Acum 2 ani, estimarea de import a Chinei se vedea într-un orizont de 5-10 ani la un nivel de peste 30 milioane de tone. Generat de cererea de ethanol și masa furajeră în rețete. Previziunile încep să se adeverească, dar 30 mil. tone rămân o cifră respectabilă, totuși. La nivel comprativ, ar fi egală cu 8% din producția SUA sau 80 % din cea a Ucrainei.

USDA SOIA

Producția SUA este foarte puțin diminuată. În productivitate se resimte acest lucru, dar fără impact major.

Brazilia este ridicată cu 2 mil. tone, până la un nivel de 133 mil. tone.

Canada are un plus 0,2 mil. tone, până la un nivel de 6 mil. tone.

Ucraina coboară pe fondul lipsei de precipitații.

În prezent, se desfășoară un festival chinezesc în achiziții, insațiabilitatea Chinei fiind greu de satisfăcut. Nivelul de importuri de soia rămâne la 99 mil. tone, ceea ce este respectabil prin prisma dimensiunilor sale. Acest lucru înverzește cotațiile CBOT.

Stocurile globale coboară cu 1,8 mil. tone față de luna trecută, la un nivel de 93,6, parțial din cauza scăderii de producție din SUA și a creșterii consumului la nivel mondial.

VREMEA

Modelele predictive americane si europene indică încă o lipsă de precipitații extinsă până pe data de 28 septembrie 2020. După cum se poate observa din cele doua modele predictive, zona țării noastre este în continuare privată de ploi. Așteptarea se prelungește fără a avea un orizont definit în sosirea precipitațiilor. Acest lucru influențează în mod negativ potențialul de producție pentru sezonul 2020-2021 al culturilor de toamnă.