Club: 0749 999 921, [email protected]
Broker: 0749 999 924, [email protected]
Comunicate de presă
Rezumat Raport, Februarie 2020
Din 1989, o perioadă de schimbare fără precedent în Europa de Est din 1945 s-a combinat cu globalizarea (pentru care blocul comunist a fost în mare parte obstacolul major) și cu o schimbare majoră în economiile de scală din agricultură. Acest lucru nu numai că s-a dovedit dificil de gestionat, dar a acționat adesea ca un catalizator al problemelor latente din mediul rural, unde greutățile fermelor mici și ale noilor intrați în agricultură sunt la o scară semnificativ diferită față de cele din trecut.
În același timp, politicile de restituire și privatizare, ele însele puse în aplicare adesea doar pe o scară restrânsă, au lăsat suprafețe mari de teren sub controlul sau conducerea statului, care au devenit apoi subiectul politicilor și deciziilor a căror uniformitate și transparență este frecvent pusă în discuție. Ca reacție, s-a aprins o dezbatere publică, adesea desfășurată în termeni emotivi, asupra politicilor de scară, folosindu-se, de regulă, fraze-umbrelă prost definite, precum „acapararea terenurilor”, care pun în discuție atât forma viitoarei politici agricole, cât și funcționarea pieței (și în special piața internă a Uniunii Europene). Această dezbatere, care a avut o voce mai puternică în noile state membre, care s-au angajat să privatizeze activele statului și să deschidă piețele pe variatele perioade de tranziție diferite din Tratatele lor de Aderare la Uniunea Europeană, care a urmărit totuși să dezvolte argumente bazate pe situații discrete din vestul Europei și, în unele cazuri (în special Franța), politici de intervenție bazate pe introducerea drepturilor de preempțiune.
În prezent, este posibil să se distingă două tendințe, apariția în unele state membre noi a rezervelor de terenuri agricole alte statului respectiv care apoi devin subiectul cererilor și favorurilor politice și a unei politici de micro-agricultură care este urmărită mai degrabă spre diversificarea mediului rural din punct de vedere economic, dar poate fi utilizată în unele state membre și pentru a proteja rezerva de stat. La nivel fundamental, acest lucru pune în discuție intenția, și poate chiar capacitatea unor noi state membre de a finaliza procesul de tranziție. Cu toate acestea, există un pericol grav ca problemele de astăzi să fie abordate în contextul lumii de ieri, în timp ce nevoia este de a dezvolta o economie rurală vibrantă, durabilă și rezistentă, în care jucătorii din trecut să aibă încă o valabilitate și o validare a rolului acestora în viitor.
Problemele fermelor mai mici sunt o funcție de schimbare a economiilor de scară, nevoia acestora este fie de a extinde dimensiunea fermei, fie de a găsi alte modalități de a reduce costurile și respectiv emisiile de GES de la animale. Mai mult, nu mai există o alegere simplă între proprietate (probabil finanțată prin împrumut) și arendă, sau între decizia de a fi singur sau într-o cooperativă, deoarece parteneriatele agricole și (în special ca răspuns la modificările de dimensiuni și costuri ale utilajelor) acordurile de contractare a fermelor (unde proprietarul suportă costurile variabile, iar profiturile sunt divizibile cu contractantul conform unei formule convenite) sunt acum răspândite și oferă o flexibilitate mult mai mare decât arenda sau structurile de cooperare. În unele țări, au fost utilizate contracte gratuite riscante sau acorduri agricole de partajare între fermierii coproprietari.
O serie de întrebări fundamentale au fost abordate în Politica Agricolă:
Astfel, este nevoie de o restructurare a societăților agricole, care să permită și micului fermier să-și păstreze terenurile în proprietate. Acest lucru este blocat, deoarece s-a pierdut încrederea în funcția transparentă a unei piețe funciare normale sau normalizate.
Deși nu există o politică forestieră comună, în unele state membre, rolul sistemelor forestiere și silvice în viitor este afectat de restituirea incompletă sau contestată de exploatarea ilegală.
Această dezbatere are nevoie de o analiză atentă și de un element de deconstrucție.
Sistemul de proprietate este o competență a statelor membre, așa cum este recunoscut în articolul 345 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Cu toate acestea, dreptul de a achiziționa, utiliza sau de a vinde terenurile agricole este reglementat de libera circulație a principiilor capitalurilor în articolul 63 și în cele care urmează. Cele patru libertăți ale Uniunii Europene nu exclud intervenția națională. Cu toate acestea, este important ca intervențiile politice să accepte ca normale o gamă largă de structuri diferite de proprietate. Mecanisme restrictive care afectează tranzacțiile funciare. Lucrarea „Achiziționarea Terenurilor Agricole și Legea Uniunii Europene” (Comunicarea Interpretativă a Comisiei, Bruxelles, 12 octombrie 2017) examinează, în lumina jurisprudenței CJEU, măsura în care o serie de măsuri restrictive pot fi aplicabile în termenii TFUE. Cu toate acestea, este important să ne amintim că drepturile de preempțiune necesită realizarea unor presupuneri prealabile cu privire la dimensiunea la care orice tip de fermă particulară este viabilă la un moment dat și într-un context dat și cu privire la structura adecvată a activității agricole (de unde și probabilitatea ca, în unele cazuri, aceste ipoteze să fie nerealiste sau depășite), în timp ce drepturile de preempțiune aplicate pe arendare acționează ca o restricție semnificativă asupra capacității și libertății proprietarului de a conduce propriul său business.
Restricțiile actuale sau închiderea pieței funciare există într-o serie de țări (în special în Polonia, dar într-o măsură mai mică în Ungaria și posibil România, împreună cu plafoanele de proprietate: Ungaria, Polonia, Lituania, posibil în România), la fel ca și impunerea drepturilor de preempțiune în favoarea unor clase de persoane specificate, dar deloc definite, care rezultă de obicei în pierderea transparenței (de exemplu în Franța, Ungaria, Polonia, Bulgaria și posibil România). Este în direct contrast cu abordarea unei Piețe Deschise (de exemplu, Marea Britanie sau, în Europa de Est, în Republica Cehă și România). În mod fundamental, problema libertății de contract este esențială atât pentru proprietate, cât și pentru gestionare (inclusiv contracte de arendă și contracte agricole).
Restituirea, privatizarea și normalizarea legislației funciare au fost din 1989 de o importanță deosebită în țările fostului bloc comunist și, în mai multe cazuri, probleme nerezolvate continuă să dea naștere la denaturări. Această lucrare ia în considerare situația în Republica Cehă, Slovacia, Germania de Est, Ungaria, România, Bulgaria, Lituania, Letonia, Polonia, Croația și Slovenia, înainte de a oferi câteva cazuri exemplare de restituiri individuale.
Scara privatizării a creat o nevoie și o oportunitate atât pentru capitalul străin, cât și pentru cel din afara UE. Cu toate acestea, la un nivel diferit, această necesitate de capitalizare prin noua formă de proprietate se regăsește în toată Europa, în cadrul căreia zonele marginale formează o categorie specială. În circumstanțele neobișnuite predominante în unele țări din Europa de Est, procesul s-a dovedit a fi controversat. Suprafețele mari de terenuri nerestituite au fost deseori lăsate în proprietatea sau sub controlul statului și au devenit o zonă contestată pentru politică și aplicarea detaliată a acesteia. S-au făcut acuzații (printre altele) de „marginalizarea agriculturii familiale”, „refuzul de intrare” și „credite de teren pe scară largă, prin controlul, privatizarea și / sau deposedarea resurselor naturale”. Lucrarea examinează situația din Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Germania de Est înainte de a lua în considerare zonele marginale din Scoția și sierrele spaniole. În Franța, există o istorie a intervenției cuprinzătoare pe piața funciară și a arendatorilor din 1960 prin intermediul SAFER, bazată pe introducerea drepturilor de autorizare. Lucrarea dezbate de ce acest lucru s-a dovedit a fi din ce în ce mai controversat.
Dreptul de proprietate permite proprietarului să acționeze ca o platformă pentru agricultură, silvicultură, conservare și politică climatică și, în același timp, ca o platformă pentru întreprinderile mai mici din economia rurală. Aceste întreprinderi pot fi ferme tradiționale luate în arendă, dar, pe măsură ce diversificarea continuă, acestea depind, de obicei, de reutilizarea fostelor clădiri agricole și cabane. Astfel, proprietarul de teren trece de la o deschidere pur agricolă sau forestieră la un rol mai larg într-o economie rurală mai largă. Lucrarea oferă o serie de exemple.
Deși este pe deplin de înțeles că problema micului fermier din zonele rurale și viitorul mai larg al comunităților rurale ar trebui să provoace îngrijorare, diagnosticul este fundamental retrogresiv. Întrebarea nu este aceea de a folosi drepturile de preempțiune pentru a face fermele mici puțin mai mari, lăsându-i pe fermierii mici legați de pământ. Mai degrabă este vorba despre redistribuirea micilor fermieri într-o economie rurală mult mai largă, oferindu-le în același timp posibilitatea de a-și păstra proprietatea atunci când doresc, dar în condiții care să permită gestionarea mai eficientă a terenurilor. Prin majoritatea Europei de Est și Centrale, restituirea și privatizarea nu au fost realizate în perioadele de tranziție negociate în Tratatele de Aderare. Procesul de normalizare trebuie finalizat într-un interval de timp realist.
Între timp, plățile PAC în noile state membre rămân la un nivel mai scăzut din motive bugetare și economice mai largi. Fără finalizarea restituirii și privatizării, rămâne dificil să ne gândim la ce bază ar putea fi realizată convergența. În același timp, este recunoscut faptul că marilor companii agricole care se concentrează pe agricultură le lipsește gradul de diversificare adesea întâlnit pe proprietăți tradiționale mai mari din Regatul Unit, Germania și Scandinavia.
Obiectivele Politicii Agricole trebuie să includă o gamă mai largă de acțiuni, inclusiv:
În acest fel se pot atinge și obiectivele sociale.
Studiul complet ELO, în limba română, se poate descărca de Aici.
Pentru a îmbunătăți experiența ta de navigare, folosim cookie-uri și colectăm câteva date. Utilizăm atât cookie-uri necesare (obligatorii), cât și cookie-uri pentru care avem nevoie de acordul tău. În conformitate cu normele GDPR, poți alege dacă ne permiți sau nu să folosim anumite cookie-uri și să colectăm unele date. Unele cookieuri sunt plasate de către alte servicii pe pagina noastră. Află mai multe despre cum procesăm datele personale în pagina Politica de Confidențialitate.