București, 7 aprilie 2021 – Clubul Fermierilor Români și Coaliția pentru Dezvoltarea României se alătură într-un demers comun privind susținerea unei teme de interes major pentru fermierii din România – comasarea și consolidarea terenurilor agricole.

În acest sens, cele două organizații au elaborat o poziție comună, argumentată, care susține și promovează interesele fermierilor performanți, pentru creșterea competitivității și valorii adăugate în afacerile agricole pe care aceștia le derulează, prin comasarea și consolidarea terenurilor agricole.

Demersul comun al Clubului Fermierilor Români și Coaliției pentru Dezvoltarea României urmărește implementarea unui cadru legal care să vizeze flexibilitatea și simplificarea activităților pentru fermierii care doresc să-și optimizeze timpul și costurile aferente exploatării terenurilor agricole. Echipele de specialiști de la cele două organizații au experiența și competențele necesare pentru a realiza expertize pe care să le pună la dispoziția autorităților abilitate, cu scopul realizării unei bune implementări a cadrului legislativ necesar comasării și consolidării terenurilor agricole.

”Elaborată și aplicată corect, procedura de consolidare poate constitui un instrument adecvat de management al terenurilor agricole, orientat spre folosirea rațională și eficientă a acestor terenuri și care să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a zonei rurale”, declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

”Cadastrarea și Consolidarea terenurilor agricole sunt măsuri de importanță sistemică, iar coroborarea acestor două măsuri este esențială pentru descătușarea capitalului din sectorul agricol, accelerarea investițiilor în acest domeniu și atingerea adevăratului potențial agricol al țării”, declară Cătălin-Adrian Drăgan, Coordonator Task Force Agricultură Coaliția pentru Dezvoltarea României.

Ca parte a acțiunilor de organizare și amenajare a teritoriului agricol, consolidarea reprezintă un complex de acțiuni juridice și tehnice ce au drept scop (i) formarea unor terenuri compacte, (ii) crearea unor condiții optime pentru folosirea lor rațională și conformă destinației și (iii) conservarea mediului în zonă, în timpul pregătirii terenurilor, prin proiectele de consolidare, urmărindu-se inclusiv implementarea unor măsuri de reducere a eroziunii solului, păstrarea umidității solului, păstrarea biodiversității, refacerea perdelelor forestiere, fertilizarea corespunzătoare a solului, amenajarea și refacere peisajului.

Comasarea se face cu respectarea următoarelor principii: principiul echivalenței terenurilor afectate – conform căruia niciun proprietar/titular de drepturi nu va avea o situație mai puțin favorabilă decât cea anterioară comasării, principiul sustenabilității și protecției mediului, principiul consultării și participării titularilor de drepturi, principiul transparenței procesului de comasare și principiul egalității de șanse.

Comasarea se realizează doar în zonele unde este necesară și oportună pentru a deservi un interes public, astfel că derularea procesului de comasare se face pe baza de proiect și afectează terenurile dintr-o zona geografică limitată.

Comasarea se realizează prin voința proprietarilor, care se pot constitui în Asociații de Consolidare și Amenajare la nivel local, cu participarea autorităților statului care vor primi atribuții în procesul de comasare prin legislația secundară.

Din punct de vedere procedural, etapele comasării vizează elaborarea studiului de fezabilitate, elaborarea proiectului de comasare, Emiterea actului administrativ de adoptare a proiectului de comasare de către autoritatea învestită în acest sens și emiterea titlurilor de proprietate conform noului amplasament, precum și înregistrarea drepturilor de proprietate și a celorlalte drepturi (folosință, arendă etc.) conform actului proiectului de comasare adoptat, de către autoritățile cu atribuții în acest sens (ANCPI, prin OCPI județene, APIA etc.).

Terenurile sunt un bun economic de nivel înalt care poate fi delimitat, dar nu multiplicat. Protecția proprietății este de aceea unelta primordială în procesul de comasare. Prin introducerea unei atare măsuri, se vor îmbunătăți condițiile de muncă, va crește productivitatea în agricultură, precum și concurența între societățile comerciale, astfel fiind asigurate locurile de muncă în zona unde măsura a fost implementată cu succes.

O provocare a procedurii de consolidare a terenurilor agricole va fi implicarea tuturor proprietarilor/fermierilor, cărora trebuie să le fie explicate beneficiile și oportunitățile ce pot rezulta în urma procesului de consolidare. Depășirea acestei provocări se poate realiza prin elaborarea cadrului juridic pentru consolidarea terenurilor, pentru că doar astfel se creează un mediu juridic, organizatoric, economico-financiar și tehnic favorabil pentru o activitate productivă și eficientă în sectorul agricol și în zona rurală.

Documentul de poziție comună a celor două organizații a fost pus la dispoziția dlui. Adrian-Nechita Oros, ministrul agriculturii, a dlui. Adrian Ionuț Chesnoiu, președintele Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților, a dlui. George Scarlat, președintele Comisiei de Agricultură a Senatului și poate fi consultat integral mai jos.

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă își exprimă susținerea pentru propunerile de programe de reformă înaintate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a fi incluse spre finanțare în cadrul Programului Național de Reziliență și Redresare Economică (PNRR), vizând gestionarea eficientă a apei și solului prin reabilitarea și modernizarea structurilor hidroameliorative (irigații, desecare-drenaj) și pentru combaterea eroziunii solului (CES).

Propunerile sus-menționate au rezultat în cadrul consultărilor desfășurate pe parcursul anilor 2019-2020 de către MADR cu formele asociative din agricultură, universități și institute de cercetare. Clubul Fermierilor Români a contribuit prin elaborarea unui studiu privind impactul de mediu asupra biodiversitățiii și menținerii calității solului, economic și privind performanța în agricultură generat de abandonarea timp de 30 de ani a infrastructurilor hidroameliorative din România, evidențiind beneficiile modernizării și reabilitării acestei infrastructuri.   

Considerăm că analiza economică și de mediu sintetizată mai jos aduce argumente care demonstrează contribuția acestor programe de reformă propuse la atingerea obiectivelor de mediu și la întărirea rezilienței firmelor care gestionează împreună suprafețe semnificative destinate agriculturii în România, consolidând siguranța și securitatea alimentară a României și a Uniunii Europene.

I. Necesitatea și importanța strategică a refacerii structurii de desecare și drenaj la nivel național

Clubul Fermierilor Români, ca parte interesată de creșterea competitivității agriculturii românești, a identificat ca problemă majoră, lipsa gestionării eficiente a apei și necesitatea reabilitării, modernizǎrii și extinderii amenajărilor hidroameliorative. În acest sens, Clubul a demarat și finalizat prezenta sinteză a unui studiu care semnalează o serie de aspecte de interes, lansând astfel o provocare constructivă autorităților competente.

Organizația noastră a realizat acest studiu pentru a veni în întâmpinarea Guvernului României cu date tehnice privind situația actuală cu care se confruntă fermierii din zona Banatului și nu numai. Analizând sursele istorice şi informațiile tehnice evaluate de-a lungul timpului, se desprinde concluzia că această zonă a țării s-a născut din mlaştină şi s-a dezvoltat cu eforturi mari făcute de generaţiile trecute, dar se va reîntoarce în mlaştină dacă nu se vor găsi căile corespunzătoare de soluționare a problemelor de îmbunătățiri funciare. Acestea reprezintă lucrări din tehnica construcțiilor care stabilesc un echilibru între sol, apă, aer și culturile agricole, astfel încât productivitatea să fie optimă. În acest sens, este necesară identificarea celor mai potrivite soluții de rezolvare a problemelor, care trebuie înțelese și recunoscute pentru realizarea unei agriculturi raționale, cu protecția resurselor de apă și sol.

După anul 1989, alocarea de fonduri insuficiente pentru întreținerea amenajărilor de desecare și drenaj, multe dintre ele realizate la nivel tehnic și de cunoaștere al anilor 1970 – 1980, a determinat reducerea severă a funcționalității lor, datorită colmatării canalelor, creșterii vegetaţiei specifice zonelor umede, deteriorării construcțiilor hidrotehnice și stațiilor de pompare. Consecințele acestei stări de fapt sunt amplificate, an de an, de evoluțiile climatice extreme, caracterizate de alternanța perioadelor cu exces și deficit de precipitații.

Efectele negative mai importante sunt:

• Degradarea solurilor (compactare, sărăturare secundară, poluare și eroziune prin scurgere la suprafață etc) ;
• Poluarea apelor de suprafață și freatice;
• Imposibilitatea efectuării lucrărilor agricole la timp și în condiții optime;
• Creșterea riscului de inundații;
• Pierderi de producție, asociate cu pierderi de suprafață de cultură prin băltiri;
• Periclitarea sustenabilității activităților agricole din aceste zone.

În final, efectele negative asupra agriculturii afectează calitatea vieții locuitorilor, iar pe termen mediu și lung, pot duce la reducerea drastică a suprafețelor cultivate.

Amenajările hidroameliorative au fost proiectate astfel încât să elimine apa în exces, gravitațional sau prin pompare, și să mențină nivelul apelor freatice la cote optime. Ridicarea nivelului apelor freatice peste anumite cote determină în perioade ploioase joncțiunea apei pluviale cu cea freatică, favorizând levigarea îngrășămintelor, pesticidelor, erbicidelor în apele freatice. O amenajare de desecare și drenaj este constituită din construcții de captare, dirijare și evacuare a excesului de umiditate de pe suprafețele afectate în timp util, astfel încât perioada afectată de excesul de umiditate să fie una cât mai scurtă.

Excesul de apă afectează culturile agricole prin:

• Întârzierea semănatului în primăvară;
• Pierderi semnificative de culturi agricole și suprafețe prin băltiri;
• Favorizarea apariției unor boli specifice;
• Înmulțirea buruienilor hidrofile;
• Suprapunerea fenofazelor critice pentru apă a plantelor cu perioadele calde și secetoase;
• Sistem radicular slab dezvoltat.

În același timp, excesul de apă care se scurge la suprafața solului, creează premisele unor forme diferite de eroziune, iar prin antrenarea particulelor de sol, substanțele chimice ajung în canale, pârâuri și în final, în râuri. În urma acestui fenomen, solul este afectat și rămâne sărăcit de substanțe nutritive necesare unei productivități optime, ceea ce contravine și scopului strategiei Farm to Fork, care propune creșterea nutrienților în sol.

Concluzii privind efectele directe și grave asupra sustenabilității activității agricole în zonele afectate:

• Degradarea solului;
• Producții scăzute;
• Costuri tehnologice suplimentare;
• Poluarea suplimentară a solului și a apei;
• Necesitatea supradotării cu utilaje agricole, pentru efectuarea lucrărilor agricole într-un timp cât mai scurt;
• Poluarea suplimentară cu gaze cu efect de seră (metan și CO2) prin creșterea consumului de carburant al utilajelor agricole.

Reabilitarea amenajărilor hidroameliorative și aducerea lor la parametrii optimi, funcțional proiectați, va contribui la o ameliorare semnificativă a calității solului, apei, precum și la o productivitate ridicată, posibilă a culturilor și astfel la asigurarea securității alimentare.

Reabilitarea amenajărilor hidroameliorative se realizează cu ajutorul unor investiții semnificative, de mare anvergură, care constau în reparații capitale ale infrastructurii de canale: terțiare, secundare și principale, precum și a stațiilor de pompare aferente acestor sisteme. Acolo unde este cazul, este necesară modernizarea și retehnologizarea stațiilor de pompare și modernizarea echipamentelor hidromecanice.

Factorii limitativi pentru producția agricolă (compactarea solurilor, excesul și deficitul de precipitații, sărăturarea secundară) necesită măsuri agrotehnice specifice cu puternic efect ecologic atât asupra solului, cât și a reducerii poluării apelor de suprafață și freatice:

• Lucrări de prevenire a compactării secundare a solului;
• Permeabilizarea solului prin lucrări de afânare adâncă;
• Practicarea de asolamente ameliorative pentru mediu.

În contextul schimbărilor climatice, a alternanței perioadelor cu exces de precipitații cu cele de secetă, este obligatorie o abordare integrată astfel încât să se reducă aportul de apă din zonele limitrofe mai înalte, prin retenția lor în mici baraje, acumulări, urmând ca apa să fie utilizată pentru irigații în perioadele secetoase.

Exploatarea rațională a amenajărilor hidroameliorative, după reabilitarea și modernizarea lor, presupune câteva elemente tehnice și legislative:

• Introducerea tarifelor (taxelor) de IF conform legii 138/2004 pentru toți beneficiarii;
• Susținerea financiară pentru plata taxelor de IF din fondurile de mediu.

Proprietăţile fizice şi hidrofizice ale solului se modifică favorabil. Astfel, se constată creşterea porozității, îmbunătăţirea structurii şi a permeabilității acestuia. Ca urmare, creşte capacitatea solului de a înmagazina apa în vederea satisfacerii necesităţilor plantelor în perioadele secetoase. Prin îmbunătăţirea proprietăților solului este influenţată favorabil şi creşterea plantelor. Acestea îşi pot dezvolta un sistem radicular normal care să exploateze un volum mai mare de sol, acoperind mai uşor necesarul de apă şi hrană al plantelor. Mai mult, eliminarea excesului de apă duce şi la dispariţia unor buruieni specifice (coada calului, roua cerului, rogoz, papură, trestie, pipirig etc.). În acelaşi timp se previne apariția unor boli şi dăunători.

Funcționarea sistemelor hidroameliorative împreună cu o agrotehnică specifică accentuează modificările favorabile menţionate, având ca efect creşterea producţiei (amendare, fertilizare, arătură adâncă).

Prin intermediul lucrărilor hidroameliorative, se obțin sporuri mari de producție, ceea ce duce la o calitate sporită a producțiilor, o siguranță și o predictibilitate a acestora. Perspectiva unor producții considerabil mai mari poate constitui elemente de dezvoltare ale unui areal și creșterea calității vieții concomitent cu creșterea gradului de conștientizare a importanței protecției mediului al locuitorilor din acel areal.

 

II. Necesitatea și importanța strategică a reabilitării, extinderii și modernizării infrastructurii de irigații la nivel național

Considerăm imperativă realizarea și îmbunătățirea, acolo unde este cazul, a infrastructurii de irigații concomitent cu infrastructura de desecare. Aceste aspecte reprezintă o problemă pe care România n-o mai poate amâna. Diminuarea producției agricole din ultima perioadă, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național, mulți fermieri fiind în pragul falimentului. Întregul spațiu comunitar beneficiză în mod direct de o serie de produse agricole oferite de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare europene, un aspect extrem de important în această perioadă.

Mai mult, prezența mai multor surse de apă în apropierea principalelor zone agricole ale țării reprezintă un aspect important pe care trebuie să-l valorificăm în perioada următoare. Cu siguranță, conform unor discuții purtate cu Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare, realizarea unor investiții cu fondurile disponibile în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, se va realiza la cele mai noi standarde, utilizând ultimele tehnologii în domeniu, astfel încât impactul investiției să fie cel așteptat, adică creșterea randamentului la hectar al principalelor culturi agricole.

Totodată, prezența unei infrastructuri adecvate de irigații va conduce la posibilitatea realizării unui sistem integrat de gestionare a apei, care să poată fi utilizat chiar și pentru dezvoltarea zonei pomicole sau implementarea unor noi culturi agricole. În acest sens, enumerăm 5 aspecte importante care vizează rolul irigațiilor în Planul Național de Redresare și Reziliență:

• Protejează investiția și veniturile fermierilor;
• Factor determinant al siguranței producției;
• Creșterea productivității și a producției naționale;
• Creșterea rezilienței fermelor;
• Contribuie la securitatea alimentară a Uniunii Europene – România fiind una dintre principalele state membre producătoare de cereale și oleaginoase.

Protejează investiția și veniturile fermierilor

În fiecare hectar de pământ se investesc sume cuprinse între 550 – 750 de EURO, constând, în funcție de cultură, în lucrările de pregătire a patului germinativ, costurile cu angajații, amortizarea utilajelor, costurile cu semințele, îngrășamintele, spectrul de produse care au ca scop protecția culturilor, costurile de mecanizare cu însămânțarea, dispersia îngrășămintelor, precum și a menținerii culturilor în bune condiții prin produsele pentru protecția culturilor și operațiunea finală, recoltarea. În tot acest context de operațiuni cuantificate în costuri, apa deține rolul suprem. Fără apă, toate cele enumerate anterior, cuantificate în cifrele expuse mai jos, reprezintă doar pierderi. Aceste pierderi, după cum s-a observat în anul 2020, din cauza secetei, sunt extrem de greu de compensat, în unele cazuri chiar imposibil. Astfel, sisteme inteligente și eficiente de irigații permit protejarea investițiilor în vederea obținerii recoltelor.

Factor determinant al siguranței producție

Apa, prin refacerea sistemelor de irigații, este garantul unei productivități optime. În anul 2020, agricultura la nivel european, precum și în țările din nordul Africii și Orientul Mijlociu, a suferit din cauza secetei care a dus la producții mult reduse, care nu au putut acoperi investițiile în culturi. Cererea venind dinspre țările cu orientare preponderentă de importator nu a putut fi suplinită din cauza producțiilor scăzute în țările exportatoare, din cauza secetei pedologice și, astfel, s-a declanșat o spirală a prețurilor produselor agro-alimentare. Pentru exemplificare, putem enumera prețuri ale anului 2019, comparativ cu 2020, la principalele mărfuri tranzacționate, după cum urmează:

Tabelul nr. 1: Prețurile la principale culturi în perioada 2019-2020

Sursa: Analiza și statistica Clubului Fermierilor Români

Astfel, producția agricolă națională a înregistrat două șocuri foarte puternice:

1. Creșterea prețurilor produselor alimentare de bază precum pâinea și produsele de panificație, uleiurile vegetale și derivatele lor, care au afectat cetățenii cu venituri reduse.
2. Nesiguranța legată de validitatea stocurilor și a produselor existente, seceta provocând reale probleme fermierilor, cuantificarea acestora fiind incertă foarte multă vreme, care a generat temeri foarte serioase în privința asigurării securității alimentare.

În contextul problemelor create de producțiile reduse în Europa, este de notat decizia Rusiei de a impune taxe de export asupra materiei prime, cu scopul declarat de a stăvili inflația prețurilor la alimentele de bază, spre exemplu la grâu, pentru care Rusia este cel mai mare exportator, cu circa 42 milioane tone/an, dintr-o producție totală de 83 milioane tone, după cum urmează:

1. Impunerea unei taxe de de 50 euro/tonă, în perioada 01.03.2021 – 30.06.2021.
2. Proiect de taxă asupra recoltei noi de grâu, o schemă de calcul cu o bază de cotație Port Rusia, ex Novorossysk, de 200 USD/tonă, iar tot ceea ce depășește această bază taxâdu-se cu 70%. În cazul de față, recolta nouă este cotată la 250 USD/tonă, ceea ce conduce la o taxă de 35 USD/tonă.

Așadar, importanța sistemelor de irigații în Planul Național de Redresare și Reziliență, este vitală, disponibilitatea apei ar fi condus la diminuarea efectelor secetei și implicit a inflației prețurilor și nesiguranța alimentară. Spre exemplificare, înaintăm o analiză comparativă în ceea ce privește producția agricolă într-un an normal, 2019, versus anul 2020, la nivelul României.

Tabelul nr. 2: Producția României în perioada 2019-2020

Sursa: Analiza și statistica Clubului Fermierilor Români,  conform cu datele USDA

De asemenea, includem un tabel care conține numărul de hectare calamitate total, la nivelul anului 2020, cu mențiunea că numai această categorie de 100 % calamitat este inserată.

Tabelul nr. 3: Suprafața de teren agricol supusă calamității totale în anul 2020

Sursa: Analiza și statistica Clubului Fermierilor Români, conform cu datele MADR.

Creșterea productivității și a producției naționale

Apa, având un rol fundamentul în ciclul agricol, crește în mod exponențial producția la nivel național prin productivitatea la hectar. Astfel, comparăm efectele unui hectar irigat cu unul neirigat, la nivel de randament mediu în fermele tehnologizate. Am utilizat indicatori de producție europeni actuali, precum și o proiecție în ceea ce privește nivelul de producție și productivitate la un hectar irigat. De aceea, subliniem și prin acest argument importanța stabilirii unui sistem de irigații eficient la nivel național, România fiind firește o țară cu mare potențial agricol.

În tabelul de mai jos, prezentăm o analiză comparativă de producție între țările cu productivitatea cea mai mare, limitându-ne doar la culturile de grâu și rapiță.

Tabelul nr. 4: Producția la grâu și rapiță în statele cele mai importante privind productivitatea acestor culturi

Sursa: Strategie Grains

Mai departe, am introdus un factor de raportare între o medie a celor mai productive țări și România, potențând nivelul la care ar putea ajunge datorită sistemelor de irigații, prin factor matematic aplicat la suprafețele plantate. Astfel, vom folosi în modelul matematic media țărilor din tabelul de mai sus, excluzând evident România și Bulgaria. Factorul de multiplicare îl vom numi ratio, adică productivitatea celor mai performante țări, raportate la nivelul României.

Tabelul nr. 5: Productivitatea celor mai importante țări europene, raportată la nivelul României.

Creșterea rezilienței fermelor

Anul 2020 ne-a arătat dimensiunea efectului lipsei apei din agricultura României și nu numai. Weather market a devenit principalul factor de risc în agricultură, iar impactul lor financiar asupra fermelor a fost dezastruos. Sistemele hidroameliorative (irigații, desecări sau mixte) sunt vitale pentru reziliența fermelor în contextul climatic de astăzi, unde încălzirea globală face ca riscul lipsei de apă să devină un factor iminent în fiecare sezon agricol.

Revenind la dimensiunea financiară a pierderilor asupra unei ferme, notăm:

• Pierderea totală a valorii finanțate (sumele cheltuite cu înființarea unui hectar);
• Pierderea totală a discounturilor acordate de firmele de distribuție pentru plata la termen a produselor;
• Costurile financiare aplicate celor două componente menționate anterior, pentru neplata la termen;
• Contravaloarea penalizărilor contractuale aplicate de către comercianți pentru neexecutarea contractelor de vânzare mărfuri;
• Costurile financiare aplicate înființării recoltei anului următor – neavând venituri această activitate este finantață prin creditare.

Mai mult, prezentăm mai jos un tabel care conține elementele impactului financiar asupra unui hectar, segregat, pe categorii de culturi.

Tabelul nr. 6: Elementele impactului financiar asupra unui hectar, la nivel de an secetos

Sursa: Cercetare Clubul Fermierilor Români, conf datelor furnizate de firmele de distribuție inputuri și firmele de trading.

Tabelul anterior prezintă impactul secetei din punct de vedere financiar asupra fermelor, având următoarele elemente caracteristice:

• Coloana 1: venituri potențiale estimate la semănat;
• Coloana 2: costuri înființare sezon 2019;
• Coloana 3: debitul financiar, adică dobânda credit neperformant și transferat pentru sezonul următor, plus anularea oricărui discount pentru inputuri, aproximativ 30%;
• Coloana 4: suma costurilor de înființare, a debitelor din coloana 3 și a veniturilor (zero în cazul de față) referindu-ne la hectarele calamitate în proporție de 80-100%;
• Coloana 5: costuri cu înființarea, lipsa discounturilor și costurile financiare pentru sezonul 2020-2021;
• Coloana 6: penalizările aplicate de cumpărători, traderi/intermediari/nivel de producție la hectar;
• Coloana 7: total debite 2019, penalizări cumpărători, debite estimate pentru înființare an 2020, minus prevederile OUG 148;
• Coloana 8: venituri estimate pentru perioada 2020-2021 acordate tendințelor de preț pentru recolta nouă;
• Coloana 9: balanța de venituri vs. debite totale;
• Coloana 10: timp de recuperare a debitelor (minim 2 sezoane).

Conform informațiilor menționate mai sus, creșterea rezilienței fermelor românești o considerăm de importanță vitală pentru agricultura românească, implicând astfel necesitatea refacerii și modernizării (acolo unde este cazul) sistemelor de irigații la nivel național.

Contribuția României la securitatea alimentară a Uniunii Europene – România fiind una dintre principalele state membre producătoare de cereale și oleaginoase

Uniunea Europeană este un beneficiar major al producției românești de porumb și semințe de floarea-soarelui. În fiecare an, importurile și comerțul intra-comunitar cu porumb depășește 23 milioane de tone, o mare parte provenită din România, cu destinații tradiționale precum Spania, Grecia, Italia, Ungaria, Germania și Elveția. De asemenea, oleaginoasele românești, rapița și, în special, semințele de floarea-soarelui, alimentează unități de procesare din Franța, Germania, Olanda, Polonia, Ungaria și Bulgaria. Ca și importanță, România este considerată un furnizor de materie primă în formă brută, care ocupă locul întâi la producția de porumb, locul 3 la floarea-soarelui și locul 4 la producția de grâu din Uniunea Europeană.

În argumentarea celor de mai sus, inserăm un extras din scrisoarea trimisă și semnată de către Philippe Mitko, președinte COCEREAL, adresată Comisarului European pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, în data de 18.09.2020.

Acest extras relatează rolul major al Romaniei în cadrul UE privind aprovizionarea cu materie primă brută.

„As it has been reported in the press, disruptions are already felt across the whole agri supply chain in Central Eastern Europe, due to the uncertainty that this decision has created for operators in the food and feed sectors. Indeed, this geographical area is key for the supply of agri raw material and ingredients throughout Europe – and third countries. For that reason, the measures proposed by the Romanian Government will have a long-term effect not only on Romanian Agriculture, but on the full EU grains supply chain. Apart from the fact that giving farmers the possibility to default on their contracts can lead to serious financial difficulties throughout the supply chain, including bankruptcies. ”

„Așa cum a fost raportat în presă, perturbările sunt deja resimțite pe întregul lanț de aprovizionare cu produse agricole din Europa Centrală și de Est, datorită incertitudinii pe care această decizie a creat-o pentru operatorii din sectoarele alimentelor și furajelor. Într-adevăr, această zonă geografică este esențială pentru furnizarea de materii prime și ingrediente agricole în întreaga Europă – și în țările terțe.

Din acest motiv, măsurile propuse de guvernul român vor avea un efect pe termen lung nu numai asupra agriculturii românești, ci și asupra întregului lanț de aprovizionare cu cereale din UE. Faptul că acordarea posibilității fermierilor de a nu-și respecta contractele poate duce la serioase dificultăți financiare pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, include chiar și falimentarea. ”

Această intervenție la comisarul european pentru agricultură dovedește rolul României și necesitatea implicită a susținerii prin Planul Național de Redresare și Reziliență a creării unei infrastructuri adecvate gestionării cât mai eficiente a apei.

Problema majoră identificată de organizația noastră înglobează mai multe obiective de dezvoltare durabilă, după cum urmează: Fără sărăcie; Foamete “zero”; Consum și producție responsabilă.

Încercând să ne adaptăm cerințelor impuse de standardele Uniunii Europene, considerăm imperios necesară și o reformă educațională de conștientizare la nivelul agriculturii, care să vizeze problemele semnalate: lipsa gestionării eficiente a apei și necesitatea reabilitării, modernizǎrii și extinderii amenajărilor hidroameliorative. Toate acestea se află într-o strânsă legătură și urmăresc creșterea productivității, siguranța și securitatea alimentară și realizarea unui cadru prielnic socio-economic.

România înregistrează, conform datelor preluate de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o suprafață de teren arabil de aproximativ 8 milioane de hectare, este cultivată de aproximativ 12.310 fermieri, care lucrează suprafețe mai mari de 100 hectare, dintr-un total de 3.422.020 fermieri (incluzând toate categoriile de ferme vegetale). Totodată, considerăm că, concomitent cu măsurile hidroameliorative, este necesară implementarea unui program național de coagulare a fermelor mici de subzistență în unități agricole mai mari, cu caracter comercial. 

Dacă se vor avea în vedere programe de sistematizare teritorială judicioasă, este posibil să se îmbunătățească structura factorilor de producție din România. Acest aspect indică faptul că realizarea unei reforme în zona agriculturii, prin intermediul fondurilor Planului Național de Redresare și Reziliență va avea un impact favorabil asupra unei distribuții de forță de muncă în spațiul rural românesc, care va atrage tinerii din diaspora și va conduce la repopularea zonei rurale.

Clubul Fermierilor Români a avut joi, 17 martie, o întâlnire de lucru la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru a continua discuțiile inițiate la începutul anului privind anumite subiecte tematice de interes pentru fermierii români. Ne-am exprimat interesul de a fructifica cele discutate în cadrul unui parteneriat între organizația noastră și Minister, prin care să contribuim la elaborarea și punerea cu succes în aplicare a politicilor publice care urmăresc angajamentele de mediu în agricultură.

În cadrul întâlnirii avute în data de 17.03.2021, au fost abordate următoarele subiecte de interes pentru perioada imediat următoare:

• promovarea unor proiecte pilot la nivel național privind stațiile de biogaz, prin crearea unui sistem integrat de transformare a dejecțiilor animalelor rumegătoare și nu numai, dar și a altor materiale organice, transformând materia primă în energie electrică și termică, cu utilizare directă în spațiul rural;
• promovarea de culturi energetice (cu precădere plopi și salcie) și în cadrul altor terenuri agricole care dețin un nivel de fertilitate redus, ca alternativă pentru zonele degradate (conform Legii 186);
• posibilitatea implementării la nivel național a unei soluții de reutilizare a sticlei, ca alternativă principală pentru reciclare, cu scopul diminuării consumului și energiei specifice creării acestui tip de ambalaj;
• elaborarea și punerea cu succes în aplicare a politicilor publice și planurilor de acțiune care vizează angajamentele de mediu în agricultură, vizând ca sursă de finanțare Planul Național de Redresare și Reziliență;
• continuitatea stabilirii unor derogări de la perioadele de interdicție pentru aplicarea de îngrășăminte pe terenurile agricole;
• transmiterea a doi absolvenți ai programului Tineri Lideri, ediția a II-a, într-un stagiu de practică, în cadrul Ministerului Mediului.

Am asigurat autoritățile de angajarea deplină a Clubului Fermierilor Români pentru inițierea unui dialog cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor asupra aspectelor legislative legate de domeniul agricol și de mediu. Avem încredere că vom putea contribui, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vor fi incluse în noile programe de finanțare europeană.

Puteți consulta mai jos scrisoarea de follow-up transmisă de Clubul Fermierilor Români către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în urma întâlnirii din 17 martie 2021.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în parteneriat cu mediul asociativ, pe baza rezultatelor analizelor SWOT și a nevoilor au stabilit alocările bugetare pentru următoarea perioadă.

Conform Regulamentului UE nr. 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului pentru tranziția PAC, aprobat în data de 23 decembrie 2020, a fost extinsă aplicabilitatea cadrului legal existent pentru perioada 2021-2022, concomitent cu suplimentarea bugetului aferent Programului Național de Dezvoltare Rurală, având ca sursă principală, noul Cadru Financiar Multianual (CFM 2021-2027).

Bugetul PNDR alocat pentru perioada de tranziție 2021-2022 este de aproximativ 3,26 miliarde euro, fiind format din următoarele surse:

• Fonduri FEADR 2021-2027 CFM (Cadrul Financiar Multianual) – 2.569,10 mil. euro
• Fonduri EURI (Instrumentrul de Relansare al Uniunii Europene) – 692,09 mil. euro

Repartizarea alocării bugetare o puteți găsi mai jos, cu precizarea că valorile raportate sunt valabile pentru întreg exercițiul financiar tranzitoriu, în funcție de gradul de absorbție a fiecărei măsuri și submăsuri în parte.

 

SM 4.1 „Investiții în exploatații agricole”: 760 mil. euro alocare publică (CFM) pentru componentele:

• achiziții simple si echipamente de irigații în fermă: 125,00 mil. euro
• vegetal (condiționare, procesare în fermă și marketing): 55,00 mil. euro
• zootehnic (condiționare, procesare în fermă și marketing): 55,00 mil. euro
• tineri fermieri (achiziție utilaje – vegetal și zootehnic): 75,00 mil. euro
• zootehnie (producție primară, condiționare și marketing) – NAȚIONAL: 240,00 mil. euro
• zootehnie (producție primară, condiționare și marketing) – MONTAN: 60 mil. euro
• legume (inclusiv în spatii protejate) și cartofi (producție primară, condiționare și marketing): 100,00 mil. euro
• legume, cartofi (condiționare, procesare și marketing): 50,00 mil. euro

SM 4.1a „Investiții în exploatații pomicole”

• 122,70 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea și marketingul produselor agricole”

• 140,00 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 4.2a „Sprijin pentru investiții în procesarea și marketingul produselor din sectorul pomicol”

• 10 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole”

• componenta drumuri agricole: 100,66 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 6.1 „Instalare tineri fermieri”

• 100,00 mil. euro fonduri EURI

SM 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole”

• 50,00 mil. euro fonduri EURI

SM 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”

• 87,00 mil. euro fonduri EURI

SM 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”

• 100,00 mil. euro fonduri EURI

SM 9.1 „Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol”

• 5,00 mil. euro alocare publică (CFM)

M 10 „Agromediu și climă”

• 142,00 mil. euro alocare publică (CFM) și 146,76 mil. euro fonduri EURI

M 11 „Agricultură ecologică”

• 129,63 mil. euro alocare publică (CFM) și 102,65 mil. euro fonduri EURI

M 13 „Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice”

• 660,12 mil. euro alocare publică (CFM)

M 14 „Bunăstarea animalelor”

• 273,60 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 16.4 „Sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare”

• 40,00 mil. euro fonduri EURI

SM 16.4a „Sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare”- pomicultură

• 10,00 mil. euro fonduri EURI

SM 17.1 „Prime pentru asigurarea culturilor a animalelor și a plantelor”

• 20,00 mil. euro alocare publică (CFM)

SM 19.1 „Sprijin pregătitor pentru dezvoltarea Strategiilor de Dezvoltare Locală (viitoare)”

• 5,00 mil. euro fonduri EURI

SM 19.2 „Sprijin pentru implementarea acțiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală”

• 100 mil. euro alocare publică (CFM)

SM19.4 „Sprijin pentru cheltuieli de funcționare și animare GAL-uri”

• 23,00 mil. euro fonduri EURI